andrei plesu

ELENA HARIGA’S ANGELS – Andrei Plesu (catalogue of the 1993 solo exhibition)

One speaks about angels’ “discreet time.” They are neither subjected to a ravenous temporality, as we are, nor are they timeless, since they have been created at a given moment. Angels’ temporality is diminished, it is “discreet” the way their very presence around man is. They accompany and protect us, they try to inspire us, but they never venture to restrict our freedom by a too decisive intervention.
As for discretion, there is a clear affinity between Elena Hariga and her favourite theme. Her talent is not grandiloquent, it does not aspire after the prestige of the great art markets. The proportion, moulding type and program of Elena Hariga’s works belong rather to the domain of the nuance than to that of the massive sentence. But the nuance is rigorously, even forcibly cultivated, betraying a temperament which is the more energetic, the less noisy. The gesture is precise, the idea is firm. Nothing is groundless, there is no hyperstylistic concession within this feverish and rhythmic volumetry, organized according to an imprevisible pluriaxial pattern. Both the structural dumbness and the inner dramatism of sculpture are observed. We move among angels who neither plunge into diaphanousness, nor stand stock-still in moralising postures. The wings are often precarious, the flight, broken, the fall, predictable. Just like Rilke’s seraphim, Elena Hariga’s angels seem sometimes heavy birds, rather embodying the memory of imponderability than its reality. In fact, each angel is a sui-generis iconographic synthesis: tired “eroses” and uncertain “victories,” butterflies, fairies, demons and prophets.
Everything… in an atmosphere of hidden nostalgia, of affectivity lacking illusions. The exhibition “speaks” about forgotten things, but the art of this speech grants them more consistency than that of things encountered in the daily experience. Like any genuine artist, Elena Hariga confirms the unusurpable time of the untimely worlds. Solitary, calm and inspired, she suggests the onlookers that they cannot live as if the angels did not exist.

INGERII ELENEI HARIGA – Andrei Plesu (catalogul expozitiei / 1993)

Se vorbeste despre ,,timpul discret” al ingerilor. Ei nu sunt, ca noi, supusi unei temporalitati devorante, dar nu sunt nici atemporali, de vreme ce au fost creati la un moment dat. Temporalitatea ingerilor e diminuata, ,,discreta”, ca, de altfel, insasi prezenta lor in preajma omului: ei ne insotesc si ne protejeaza, incearca sa ne inspire, dar nu rise! niciodata sa ne limiteze libertatea printr-o interventie prea decisa.
In privinta discretiei, exista o neta afinitate intre Elena Hariga si tema ei predilecta. Talentul ei nu e grandilocvent, nu aspira la prestigiul marilor piete. Prin proportie, prin tipul de modelaj, prin program, lucrarile Elenei Hariga tin mai curand de imperiul nuantei decat de acela al sentintei masive. Dar nuanta e cultivata cu rigoare, cu forta chiar, tradand un temperament cu atat mai energic cu cat e mai putin zgomotos. Gestul e precis, ideea e ferma. Nimic gratuit, nici o concesie calofila in volumetria aceasta febril ritmata, organizata dupa o imprevizibila pluriaxialitate. Se respecta mutenia structurala a sculpturii si drarnatismul ei continut. Ne miscam printre ingeri care nu se pierd in diafan si nu incremenesc in posturi moralizatoare. Aripile sunt adesea precare, zborul, frant, caderea, previzibila. Asemenea serafilor lui Rilke, ingerii Elenei Hariga par uneori pasari grele, intruchipand mai mult memoria imponderabilului decat realitatea lui. De altfel, fiecare inger e o sinteza iconografica sui-generis: in faptura lui coexista ,,erosi” obositi si ,,victorii” incerte, fluturi, zane, demoni si profeti. Totul… !ntr-o atmosfera de nostalgie surda, de afectivitate fara iluzii. Expozitia aceasta vorbeste despre lucruri uitate. Dar o face cu un mestesug care le confera mai multa consistenta decat au lucrurile experientei zilnice. Ca orice artist adevărat, Elena Hariga confirmă actualitatea de neuzurpat a lumilor inactuale. Singură, calmă și inspirată, ea sugerează privitorului că nu se poate trăi ca și cum Îngerii nu ar exista.

curriculum vitae / romana

ELENA HARIGA
S-a născut la 14 noiembrie 1938 în București.
A absolvit, în 1968, Institutul de Arte Plastice ,,Nicolae Grigorescu”, Facultatea de Sculptură (prof. Ion Lucian Murnu).
Membră, din 1970, a Uniunii Artiștilor Plastici din România, Secția Sculptură.
Expoziții personale
1970 – ”Ateneul Tineretului”, București (sculptura)
1983, 1993 – Galena ”Simeza”, București (sculptura)
2000, 2006 – Galeria ”Simeza”, București (desen)
2003 – ”Art Jazz Club”, București (desen, obiect)
2004 – Galeria ”Simeza”, București (desen, obiect)
2008 – ”Palatul Brâncovenesc”, Mogoșoaia, jud. Ilfov (desen, sculptura)
2008 – Centrul Cultural Italian, București (desen)
2010 – Galeria ”Căminul artei”, București (desene din ciclu “Despre timp”)
2010 – Galeria ”Dana”, Iași (desen, sculptură)
2012 – Galeria ”Simeza”, București (desen, sculptură)
Expoziții internaționale
1983 – Bienala de sculptura mică “Dantesca” (Ravena – Italia)
1984 – Bienala sculptură mică (Budapesta – Ungaria)
1985 – Bienala de sculptură (Podsdan – Germania)
1988 – Bienala de sculptură (Ankara – Turcia)
Expoziții de grup în țară
Participare la majoritatea manifestărilor artistice republicane și municipale (bienale, saloane anuale, expoziții festive etc.)
2010 – “Arta sacra”, Iași (sculptură)
Expoziții de grup în străinătate
1976 – Berlin (R.D.Germana), Praga (R.S. Cehoslovaca)
1977 – Portugalia, R.R Polona, R.D. Germana, R.S.F. Iugoslavia (expoziție itinerantă)
1979 – Moscova (U.R.S.S.), Sofia (R.S. Bulgara)
1980, 1988 – Berlin (R.D. Germana)
1982- Lausanne (Elveția)
1983 – Belgrad (R.S.F. Iugoslavia)
1984 – Ierusalim (Israel), Viena (Austria), Atena (Grecia), Budapesta (R.S. Ungara)
1985 – Stuttgart (R.F. Germania)
1993 – ,,Bizanț după Bizanț”, Institutul Român de Cultura și Cercetare Umanistă, Veneția (Italia)
1994 – Atena (Grecia)
2008 – ,,Umbria Terra D’lncontri Dialogo con la Romania”, Centra Espositivo Rocca Paolina – Perugia (Italia)
Tabere de suptură în țară
1970 – Arad (piatra)
1972, 1977 – Măgura Buzăului (piatră)
1974 – Arcuș, jud. Covasna (lemn)
1976 – Lăzarea jud. Hunedoara (lemn)
1980, 1981 – Căsoaia, jud. Arad (piatră)
1986 – Sighetu Marmației, jud. Maramureș. (lemn)
1997 – Constanța (ceramică)
2000 – Râmnicu Vâlcea (Simpozionul ,,Tradiție și postmodernitate”)
Tabere de sculptura în străinătate
1978, 1991 – Lindabrunn (Austria) /piatră/
1983 – Dzintari (R.S.S. Letonă) /ceramică/
1987 – lasnaia Poliana (R.S. Bulgară) /lemn.
Lucrări de artă monumentală
1973 – Mihail Kogalniceanu (bust, bronz, comanda a Ministerului Roman al Culturii)
1975 – Apaczai Csere Janos (bust, bronz, comanda a Comunei Apața, jud. Brașov)
1977 – Lt. Pavel Bordeanu (bust, bronz, comanda a Municipiului Giurgiu)
Premii
1983 – Premiul II, Simpozionul Internațional de Sculptură, Dzintari (R.S.S. Letona)
1993 – Premiul național pentru sculptura al UAP din România
Apariții in emisiuni TV
1994 – ,,Arte vizuale: Portret de atelier” (redactor: Maria Magdalena Crijan / TVR 2)
2004 – ,,Arte: Portret de atelier” (redactor: Stefania Bratu / TVR Internațional)

Lucrări în colecții particulare și muzee din România, Italia, Grecia, Portugalia, Franța, Japonia.

2004 – arta magazine / nr.11

”Arta” magazine / XXXI / nr.11 / 2004

Octavian Barbosa – Trienala de sculptura mică / Budapesta / 1984

Elena Hariga este o structură romantică a cărei echilibru stilistic este rezultatul unei exigențe interioare pentru care discreția și fervoarea, soliditatea construcției plastice și sobrietatea ideativă a sentimentelor nu sunt incompatibile. Zborul resimțit ca un moment esențial al catharsis-ului, expresie a unei eliberări și înlănțuiri, hieratismul tandru, grația, abia dezvăluită, nostalgia și bucuria înălțării ca și durerea căderii, sublimul conștiinței tragice a unui Icar, în timp și dincolo de timp, constituie numai unele din dominantele stilistice ale viziunii sale, remarcate cu multă căldură de critici străini ca Pierre Restany, Katalin Neray sau Georgio Segato.

2000 – venice / italy

“Byzantium after Byzantium” – Romanian Institute of Culture and Humanistic Studies / Venice / Italy / 2000

1994 – romanian art

”L’Art Roumanine – reperes contemporains” / Fine Artists’ Union of Romania / 1994